Generatii, conflicte, lumi diferite!

 

Sunt capabil sa fac o distictie clara intre lumea in care traiesc eu si cea in care se afla interlocutorul meu.   ~ Cronica pasarii arc – H. Murakami

Sa poti sa faci asta, zi de zi, in discutiile, polemicile, dezbaterile pe care le ai profesional si personal, nu este usor deloc! Presupune multa rabdare, ascultare, empatie si deschidere.

Si de ce ai face-o? Nevoia de a fi ascultat e mult mai mare decat nevoia de a intelege. De cate ori nu ai ascultat doar ca sa ai ce sa raspunzi, ce replica sa dai?!

Ca sa continui sa citesti acest post pana la capat, si daca nu o faci o sa iti spun inca de aici, ca atasamentul prea mare fata de propria persoana poate fi cauza multor conflicte intre generatii si nu numai. Dar pana a ajunge la cauza, sa intelegem putin contextul.

Traim in lumi diferite, ne construim lumi diferite, bazate pe valori, experiente, principii de viata diferite.

Observ din ce in ce mai des in jurul meu cat si la mine cum ne este greu sa facem aceasta distictie intre lumile si experientele noastre si cele ale partenerilor de discutie.

Atunci cand intervin diferente de opinie, de actiune, incepem sa ne simtim usor incofortabili. Daca nu esti atent, exact in acest punct, devii defensiv sau agresiv, verbal sau non-verbal.

Incepi sa cauti argumente mai mult decat raspunsuri si perspective noi. Deseori deconstruiesti relatia consolidand propria opinie.

Nu, nu este usor sa taci si sa asculti, sa vedezi dincolo de lumea ta.  Si asta mai ales atunci cand abia ti-ai gasit locul, echilibrul. Adica, atunci cand incepi, incet incet, sa te atasezi de tine, de lumea ta!

De aceea, deseori, o simpla discutie, dezbatere se transforma usor intr-un conflict. Sau opusul, ne inchidem in cutiutele noastre si refuzam sa confruntam.

E mai liniste asa. Prea multa liniste. Prea putin ritm!


Conflicte intre generatii:

Patima punctuala.

“Eu nu o sa fiu niciodata asa cand voi fi mama/bunica…tata/bunic. Eu nu o sa fiu dur, eu nu o sa folosesc tonul ridicat, eu nu o sa le impun, eu nu o sa le interzic, eu o sa ii las sa….”.

Intr-adevar nu avem de unde sa stim cum reactionam pana nu trecem prin acea situatie si atunci s-ar putea ca realitatea sa fie alta decat intentia.

Incapatanare longeviva!

Exista replici si de partea cealalta a taberei  (ca doar suntem in lumi diferite) precum: “Eu la varsta ta eram mult mai responsabil, avem 2 copii, un serviciu stabil, veneam devreme acasa, stiam ce vroiam de la viata…”

Convingerea lui era oricum nestramutata pe vecie si-i placea grozav sa o aduca la cunostinta oricui.  ~ Cronica pasarii arc – H. Murakami

Se spune ca odata cu inaintarea in varsta devenim tot mai asemanatori in reactii cu parintii nostri. Nu ca acest lucru ar fi rau. Dimpotriva, bineinteles ca exista si aspecte pozitive.

Artist: Pascal Campion

Artist: Pascal Campion

Si totusi, recunoaste, fie ca esti parinte sau copil, sunt lucruri pe care le-ai afirmat vehement ca o sa le faci diferit, ca nu o sa le aplici sau repeti si tu.

Si nu iti dai seama de asta decat atunci cand ajungi in acea situatie si tu. Atunci cand incepi sa procedezi exact cum ai spus ca nu o sa faci. Si deodata lumea ta devine lumea lor, celor pe care i-ai condamnat candva, lumea parintilor, bunicilor tai. Pentru ca ai devenit si tu unul!

Insa e tarziu. Tu te-ai certat atunci cu generatia incapatanata, care stia mai bine ca tine. E altfel acum, mai dureros parca, cand vezi ca si tu faci parte din acea generatie si copiii tai, se cearta si ei cu tine. Acelasi scenariu cu roluri schimbate! Diferente de opinie, diferente de lumi.

Atunci construiai ziduri, acum te lovesti de ele. Ziduri formate din lipsa de comunicare, ascultare, empatie, rabdare, deschidere.

Ziduri si usi

Cambodia – Angkor Wat


De ce? Cum?

Cum se formeaza aceasta prapastie sapata de noi insine de la o generatie la alta?

De ce ne este greu sa acceptam si alte perspective, diferite de ale noastre? De ce cautam sa avem dreptate mai mult decat sa cunoastem, auzim, intelegem si alte opinii, solutii, cai?


Un nou tip de obicei!

In prima parte, am introdus usor, o idee – aceea de atasare fata de propria persoana. O cauza pregnanta a acestor conflicte.

Aceasta atasare  se intampla oarecum natural, odata ce inaintam in varsta, ca un revers a ceea ce se intampla cu noi cand suntem tineri.

Pentru ca atunci, cand suntem la inceput, “liberi si rebeli, plini de vise si sperante”, tineri purtati de viata, tot atunci suntem si rataciti.

Tot atunci cautam disperati sa ne descoperim, sa aflam cine suntem, ce ne place sa facem, la ce suntem buni sau talentati.

Si incet incet, descoperim valori cu care ne identificam, la care ne raportam, incepem sa transformam experientele proprii in lectii de viata sau traume pe viata.

Si odata cu descoperirile vine si reversul. Ne atasam din ce in ce mai mult de parerile noastre, de rutina noastra, de valorile si experientele noastre – de propria persoana. Incepi sa devii ca ei, cei pe care i-ai condamnat candva.

Da – devenim rigizi si incapatanati.  Ne construim lumea noastra si uitam sa lasam usile si ferestrele largi si constant deschise.


Open minded – fii deschis!

Ceea ce mi-am propus eu sa fac este sa dezvolt un altfel de obicei decat. Acum cat nu este prea tarziu. Acest obicei de a fi deschisa la perspective noi, la opinii noi, la critici noi.

Acum cat inca inca mai am momente de ne-incredere in propria persoana, pentru ca reversul increderii in tine, atunci cand nu stii ce sa faci cu ea, cu increderea, este o atasare si mandrie excesiva fata de propria persoana.

Cum pot sa practic “sa fiu deschis” zi de zi?

  • Sa pun mai mult curiozitatea la treaba: sa caut sa inteleg puncte de vedere noi, sa explorez lumi noi, sa citesc si experimentez lucruri diferite.  

Adica citeste, calatoreste, discuta in contradictoriu cat mai des.

  • Sa ma observ cum reactionez atunci cand ascult pareri total diferite de ale mele, atunci cand cineva ma contrazice vehement.

Adica sa ma observ cum ma enervez, cum ma inrosesc, cum imi schimb tonul, cum devin agitat sau defensiv. 

  • Sa invat sa ascult cu ochii, mintea, inima si urechiusele largi deschise.

Adica sa tac mai mult si sa ascult mai des! 

  • Sa invat sa argumentez idei nu inainte de a intelege contexte si perspective noi, sa  invat sa port o dezbatere constructiva atunci cand avem puncte de vedere diferite.

In jurnalul meu am scris asta la rubricuta “Learning”, chiar inainte de a scrie aceste randuri:

Learn to be open minded! Try to create a habit of being open minded when you are young! Cause when you will be old, you will be so attached to your ideas, values, routine! Practice open minded every day by listening more, judging less the people and their different perspective then yours!

Artist: Pascal Campion

Artist: Pascal Campion

Cum ajungem cu totii sa avem vieti atat de diferite

Oare cum ajungem cu totii sa avem vieti atat de diferite? In cazul vostru, aveti aceeasi parinti, ati crescut in aceeasi casa, sunteti fete amandoua.

Cum de ati ajuns sa aveti personalitati atat de diferite? Unde a aparut bifurcatia?

Pana unde se aseamana doua surori si de unde incep diferentele? ~ Haruki Murakami, In noapte.  

1Martie anul acesta m-a prins in avion. Zbor de 10 ore, Vancouver – Amsterdam, destinatia finala Bucuresti. Imi propusem sa mai termin o carte a lui Murakami in acest zbor, asa cum facusem si la venir,e cand am terminat Tsukuru Tazaki – cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj.

O noapte perfecta ne inconjoara uitandu-ma pe fereastra minuscula a avionului. La 12 000 de metri fata de pamant, esti mai aproape de noapte, de stele, de vise si amintiri.

M-a cuprins un soi de melancolie si emotie alimentata de spectacolul zecilor de stele, unele cazatoare, alte mai luminoase ca altele – asa ca dau sens alegerii si deschid paginile cartii In noapte  / After Dark – a lui Murakami.

Din primele pagini ma loveste Murakami cu un subiect sensibil, unul care mi-a tot aparut in ganduri, in ultimii ani: Pana unde se aseamana doua surori si de unde incep diferentele? Oare cum ajungem cu totii sa avem vieti atat de diferite? 

Who_Are_We__by_MultiCurious

Ca un raspuns la aceasta intrebare, Murakami istoriseste o legenda:

“Trei frati ies in larg, la pescuit, ii prinde o furtuna, plutesc in deriva multa vreme pana ajung la o insula pustie. O insula frumoasa, pe care cresc palmieri, copaci incarcati de fructe, si in mijlocul careia se inalta un munte urias.

In noapte aceea, in vis li se arata Dumnezeu si le spune: “Putin mai departe, pe coasta, gasiti 3 bolovani mari. Fiecare sa ia cate unul si sa il rostogoleasca pana unde vrea. Locul in care va opriti o sa fie locul in care veti trai fiecare. Cu cat urcati mai sus, cu atat o sa puteti privi mai mult in departare. Sunteti liber sa alegeti unde mergeti.”

Cei trei frati pornesc la drum, rostogolind bolovanii. Drumul la deal este un calvarm bolovanii sunt mari si greu de impins.

Mezinul: “Fratii mei, eu ma opresc aici. Aici sunt si aproape de mare, si pot si sa pescuiesc. O sa am din ce trai. Nu conteaza ca nu vad lumea pana hat, departe.

Ceilalti doi continuara sa mearga, dar pe la jumatatea muntelui, fratele cel mijlociu spune: “Eu ma opresc. Aici gasesc fructe din belsug si o sa am din ce sa traiesc. Nu conteaza ca nu vad lumea, pana hat, departe.

Fratele cel mare a continuat sa urce. Drumul devenea din ce in ce mai greu, mai ingust si anevoios. Era tenace, nu s-a lasat, vroia sa vada cat mai departe in zari. A continuat sa impinga bolovanul, pana la limita puteri lui. Dupa luni si luni in care nu a mancat si nu a baut, a reusit sa ajunga cu bolovanul in varful muntelui. Acolo s-a oprit si s-a uitat in jos. Lumea se intandinea la picioarele lui. Acela a fost locul in care a ramas sa traiasca – un loc in care iarba nu creste si pasarile nu zburau. Pentru apa trebuia sa linga apa si bruma, iar de mancat nu erau decat licheni.

Dar nu a regretat, pentru ca putea sa vada lumea…

Asa cum isi pune si personajul principal din carte intrebarea, leganda are vreo morala?  In carte sunt mentionate doua:

  1. fiecare om are propriul sau fel de a fi, chiar si fratii.

  2. daca vrei cu adevarat sa aflii ceva, trebuie sa platesti un pret pe masura.

Unul dintre personaje din carte, cel care istoriseste si legenda de mai sus, trage si el cateva concluzii:

– Fratii mai mici au ales o viata mai cumpatata. Dar fratele cel mare a avut curiozitatea de a vedea lumea pana cat mai de departe si nu a putut sa si-o infranga, Oricat de mare a fost pretul pe care a trebuit sa il plateasca pentru ea. Curiozitate intelectuala.

Cateva ganduri proprii:

Manati sau nu de curiozitate, constienti sau nu, chiar daca suntem crescuti in sanul aceleiasi familii, oamenii si experientele din viata noastra fac diferente.

Incepand cu colegii de gradinita, scoala, colegii de joaca, cei cu care ne petrecem timpul liber, mai tarziu cei de munca, prietenii, partenerii de viata, experientele alaturi de ei,  toti si toate constituie factori care contribuie atat de mult la cine suntem, ne diferentiaza. Ce citim, ce vedem in jurul nostru, de asemenea.

Timpul se scurge la fel pentru toti, experiente si oamenii din viata noastra sunt diferite. Constienti sau nu – acordam oare atentia necesara acestora? Cati cautam “insight-uri” in experientele trecute? Cat de des ne oprim, sa observam, cu ochi critici, sau manati de o curiozitate intelectuala, cine si ce contribuie la cine suntem?

1380699212188106