Statement pentru 2015 – Pass it on!

De curand am revazut filmul Lucy, asta pentru ca nu il vazuse inca Vladimir.

Am profitat de ocazie. Niciodata nu ma plictisesc sa revad, sau reascult, recitesc lucrurile care imi plac.

Mi-a placut tare acest film. Si mi-a placut mai ales datorita acestor replici:

Lucy: all these knowledge. I don’t know what to do with it.
Professor Norman: If you’re asking me what to do…?
Professor Norman: You know…if you think about the very nature of life. I mean, from the very beginning. The development of the first cell divided into two cells. This whole purpose of life has been to pass on what was learned. There is no higher purpose. So, if you’re asking me what to do with all this knowledge you’re accumulating, I’d say, pass it on. Just like any simple cell going through time.

Acest dialog si mai ales concluzia luiif you’re asking me what to do with all this knowledge you’re accumulating, I’d say, pass it on” a facut un mare Boom in capusorul meu.

Am simtit cum multe din lucrurile pe care le-am tot descoperit, gandit si crezut de ani de zile, au fost redate simplu in acele randuri.

Cred ca atunci cand noi oamenii exploratori, cautam, si gasim cate un indiciu, pe drumul nostru catre ceva inca nedefinit, insa vag conturat, profesional sau personal, este tot ce avem nevoie ca sa continuam. Este ceea ce avem nevoie ca sa mergem curiosi inainte, privind in stanga si in dreapta, si neuitand sa admiram si sa ne bucuram de ceea ce traim.

Asa ca am reflectat, am interiorizat si am decis. Am decis ca acest frumos indiciu, care a reusit sa lumineze mai mult drumul meu, sa il folosesc, ca un reminder in acest an si de aici in colo, ca viata mea este despre a impartasi si descoperiri, ca sunt momente cand hainele vechi sunt schimbate de cele noi. Haine croite din idei, judecati, invataminte, perspective, proiecte, calatorii noi.

Am decis ca indiferent de ce voi face profesional sau personal, de prioritati si provocari sa nu uit sa impartasesc mai departe: dragoste, bucurie, invataminte, speranta, experiente, proiecte.

Nu ca pana in acest moment nu as fi impartasit lucruri pe care le-am vazut, pe care le-am descoperit, la care am lucrat sau in care credeam.  Lucruri mai putin utile sau interesante pentru unii, o sursa de inspiratie, idei si energie pentru altii, cei care mi-ati scris si confirmat asta fara sa va cer, ci pentru ca asa ati simtit. Va multumesc pentru incurajari, pentru motivatie.

In acest an voi povesti mai des, nu neaparat mai mult, mai cu substanta si mai la obiect-iv, prin intermediul proiectelor mele profesionale dar si batranelor deja canalelor social media,in scris sau fata in fata cu voi, despre provocari dar si despre descoperiri, profesionale si personale, citite, aplicate, traite, observate, concluzionate.

Am decis sa continui sa dau mai departe (Pass it on), cu orice ocazie si context in care pot face asta scurt si la obiect dar cu suflet si deschidere. De data asta poate si cu mai mult substrat.

Destinatia calatoriei mele nu v-o pot spune, inca.

Dar ma voi bucura de ea ca un copil ce descopera in fiece zi noi jucarii sau noi moduri de a se juca cu cele vechi. Ca un copil curios si nerabdator de bucuros. Ca un copil suparat atunci cand isi pierde sau strica jucaria. Dar nu pentru mult timp. Pentru ca un copil nu ramane suparat, el gaseste surse de energie si veselie in descoperiri mici de zi cu zi. Un copil este un explorator. El cauta si descopera facand, jucandu-se.

Dar ma voi bucura si ca un om mare. Un om mare intrebator, neincrezator, nesigur deseori.  Dar si hotarat, curios, entuziast deseori, bucuros de ceea ce ii ofera viata in fiece zi.

Asa ca urmeaza cateva postari in perioada urmatoare si despre descoperirile din vacanta noastra de o luna de zile in ASIA dar si despre cursurile pentru studenti pe care le tin si la care lucrez, despre rolul meu si calatoria mea ca si fauritor de proiecte pentru oameni cu oameni.

Pass it on!

Cambodia 2014

Advertisements

SunTem DiFERiti

Nu vreau sa fac un post mare din acesta. Vreau sa imi expun parerea in cuvinte simple si putine.

Am observat mai intai la mine: orgoliu, impulsivitate, defensiva, uneori manifestate catre ceilalti prin agresitate, violenta pe ici pe colo, ascunsa bine, dar o recunosc. In cuvinte, ton, comportament, minte, inima, pe unde nu-i.

Le observ si la ceilalti.

Ma enerveaza al naibii de rau ca suntem atat de violenti, agresivi sau defensivi unii cu altii!

Oare ne-am mai lupta atat de mult intre noi, in orgolii, cuvinte, palme, arme, daca am accepta si constientiza ca suntem foarte diferiti, prin definitie, prin ADN, prin ce vreti voi?

SUNTEM DIFERITI. Nu este nimic rau in a asta.

Ne luptam la nivel micro si macro, zi de zi, secole, decenii, platind cu viata, tristete, singurate, izolare, inversunare,  sa impunem puncte de vedere,  idei, credinte, sisteme.

Ce ar fi lumea fara diferente? Daca am avea toti catei la fel, camasi la fel, case la fel, fete si corpuri la fel (exercitiu dus la extrem cu scop precis) ?  Inspaimantator, nu?

Adevarul meu este al meu – si nu vrea sa il impun nimanui. Sunt doar atat de curioasa sa inteleg si alte lumi, alte perspective, alte sisteme, alte culturi, alte minti doar spre a invata sa le folosesc in favoarea noastra, nu impotriva noastra.

Cum invatam sa facem asta? Cum invatam sa le folosim ca sa construim: relatii, businessuri, prietenii, familii, proiecte, idei, povesti de viata…..?

Prin dragoste!

E saptamana MARE!

 

Image