Generatii, conflicte, lumi diferite!

 

Sunt capabil sa fac o distictie clara intre lumea in care traiesc eu si cea in care se afla interlocutorul meu.   ~ Cronica pasarii arc – H. Murakami

Sa poti sa faci asta, zi de zi, in discutiile, polemicile, dezbaterile pe care le ai profesional si personal, nu este usor deloc! Presupune multa rabdare, ascultare, empatie si deschidere.

Si de ce ai face-o? Nevoia de a fi ascultat e mult mai mare decat nevoia de a intelege. De cate ori nu ai ascultat doar ca sa ai ce sa raspunzi, ce replica sa dai?!

Ca sa continui sa citesti acest post pana la capat, si daca nu o faci o sa iti spun inca de aici, ca atasamentul prea mare fata de propria persoana poate fi cauza multor conflicte intre generatii si nu numai. Dar pana a ajunge la cauza, sa intelegem putin contextul.

Traim in lumi diferite, ne construim lumi diferite, bazate pe valori, experiente, principii de viata diferite.

Observ din ce in ce mai des in jurul meu cat si la mine cum ne este greu sa facem aceasta distictie intre lumile si experientele noastre si cele ale partenerilor de discutie.

Atunci cand intervin diferente de opinie, de actiune, incepem sa ne simtim usor incofortabili. Daca nu esti atent, exact in acest punct, devii defensiv sau agresiv, verbal sau non-verbal.

Incepi sa cauti argumente mai mult decat raspunsuri si perspective noi. Deseori deconstruiesti relatia consolidand propria opinie.

Nu, nu este usor sa taci si sa asculti, sa vedezi dincolo de lumea ta.  Si asta mai ales atunci cand abia ti-ai gasit locul, echilibrul. Adica, atunci cand incepi, incet incet, sa te atasezi de tine, de lumea ta!

De aceea, deseori, o simpla discutie, dezbatere se transforma usor intr-un conflict. Sau opusul, ne inchidem in cutiutele noastre si refuzam sa confruntam.

E mai liniste asa. Prea multa liniste. Prea putin ritm!


Conflicte intre generatii:

Patima punctuala.

“Eu nu o sa fiu niciodata asa cand voi fi mama/bunica…tata/bunic. Eu nu o sa fiu dur, eu nu o sa folosesc tonul ridicat, eu nu o sa le impun, eu nu o sa le interzic, eu o sa ii las sa….”.

Intr-adevar nu avem de unde sa stim cum reactionam pana nu trecem prin acea situatie si atunci s-ar putea ca realitatea sa fie alta decat intentia.

Incapatanare longeviva!

Exista replici si de partea cealalta a taberei  (ca doar suntem in lumi diferite) precum: “Eu la varsta ta eram mult mai responsabil, avem 2 copii, un serviciu stabil, veneam devreme acasa, stiam ce vroiam de la viata…”

Convingerea lui era oricum nestramutata pe vecie si-i placea grozav sa o aduca la cunostinta oricui.  ~ Cronica pasarii arc – H. Murakami

Se spune ca odata cu inaintarea in varsta devenim tot mai asemanatori in reactii cu parintii nostri. Nu ca acest lucru ar fi rau. Dimpotriva, bineinteles ca exista si aspecte pozitive.

Artist: Pascal Campion

Artist: Pascal Campion

Si totusi, recunoaste, fie ca esti parinte sau copil, sunt lucruri pe care le-ai afirmat vehement ca o sa le faci diferit, ca nu o sa le aplici sau repeti si tu.

Si nu iti dai seama de asta decat atunci cand ajungi in acea situatie si tu. Atunci cand incepi sa procedezi exact cum ai spus ca nu o sa faci. Si deodata lumea ta devine lumea lor, celor pe care i-ai condamnat candva, lumea parintilor, bunicilor tai. Pentru ca ai devenit si tu unul!

Insa e tarziu. Tu te-ai certat atunci cu generatia incapatanata, care stia mai bine ca tine. E altfel acum, mai dureros parca, cand vezi ca si tu faci parte din acea generatie si copiii tai, se cearta si ei cu tine. Acelasi scenariu cu roluri schimbate! Diferente de opinie, diferente de lumi.

Atunci construiai ziduri, acum te lovesti de ele. Ziduri formate din lipsa de comunicare, ascultare, empatie, rabdare, deschidere.

Ziduri si usi

Cambodia – Angkor Wat


De ce? Cum?

Cum se formeaza aceasta prapastie sapata de noi insine de la o generatie la alta?

De ce ne este greu sa acceptam si alte perspective, diferite de ale noastre? De ce cautam sa avem dreptate mai mult decat sa cunoastem, auzim, intelegem si alte opinii, solutii, cai?


Un nou tip de obicei!

In prima parte, am introdus usor, o idee – aceea de atasare fata de propria persoana. O cauza pregnanta a acestor conflicte.

Aceasta atasare  se intampla oarecum natural, odata ce inaintam in varsta, ca un revers a ceea ce se intampla cu noi cand suntem tineri.

Pentru ca atunci, cand suntem la inceput, “liberi si rebeli, plini de vise si sperante”, tineri purtati de viata, tot atunci suntem si rataciti.

Tot atunci cautam disperati sa ne descoperim, sa aflam cine suntem, ce ne place sa facem, la ce suntem buni sau talentati.

Si incet incet, descoperim valori cu care ne identificam, la care ne raportam, incepem sa transformam experientele proprii in lectii de viata sau traume pe viata.

Si odata cu descoperirile vine si reversul. Ne atasam din ce in ce mai mult de parerile noastre, de rutina noastra, de valorile si experientele noastre – de propria persoana. Incepi sa devii ca ei, cei pe care i-ai condamnat candva.

Da – devenim rigizi si incapatanati.  Ne construim lumea noastra si uitam sa lasam usile si ferestrele largi si constant deschise.


Open minded – fii deschis!

Ceea ce mi-am propus eu sa fac este sa dezvolt un altfel de obicei decat. Acum cat nu este prea tarziu. Acest obicei de a fi deschisa la perspective noi, la opinii noi, la critici noi.

Acum cat inca inca mai am momente de ne-incredere in propria persoana, pentru ca reversul increderii in tine, atunci cand nu stii ce sa faci cu ea, cu increderea, este o atasare si mandrie excesiva fata de propria persoana.

Cum pot sa practic “sa fiu deschis” zi de zi?

  • Sa pun mai mult curiozitatea la treaba: sa caut sa inteleg puncte de vedere noi, sa explorez lumi noi, sa citesc si experimentez lucruri diferite.  

Adica citeste, calatoreste, discuta in contradictoriu cat mai des.

  • Sa ma observ cum reactionez atunci cand ascult pareri total diferite de ale mele, atunci cand cineva ma contrazice vehement.

Adica sa ma observ cum ma enervez, cum ma inrosesc, cum imi schimb tonul, cum devin agitat sau defensiv. 

  • Sa invat sa ascult cu ochii, mintea, inima si urechiusele largi deschise.

Adica sa tac mai mult si sa ascult mai des! 

  • Sa invat sa argumentez idei nu inainte de a intelege contexte si perspective noi, sa  invat sa port o dezbatere constructiva atunci cand avem puncte de vedere diferite.

In jurnalul meu am scris asta la rubricuta “Learning”, chiar inainte de a scrie aceste randuri:

Learn to be open minded! Try to create a habit of being open minded when you are young! Cause when you will be old, you will be so attached to your ideas, values, routine! Practice open minded every day by listening more, judging less the people and their different perspective then yours!

Artist: Pascal Campion

Artist: Pascal Campion