De la evenimente tech la Iarmarocul Parintilor

o scurta cugetare despre #transformari #roluri #evenimente #iarmaroczen

Continue reading “De la evenimente tech la Iarmarocul Parintilor”

Advertisements

Generatii, conflicte, lumi diferite!

 

Sunt capabil sa fac o distictie clara intre lumea in care traiesc eu si cea in care se afla interlocutorul meu.   ~ Cronica pasarii arc – H. Murakami

Sa poti sa faci asta, zi de zi, in discutiile, polemicile, dezbaterile pe care le ai profesional si personal, nu este usor deloc! Presupune multa rabdare, ascultare, empatie si deschidere.

Si de ce ai face-o? Nevoia de a fi ascultat e mult mai mare decat nevoia de a intelege. De cate ori nu ai ascultat doar ca sa ai ce sa raspunzi, ce replica sa dai?!

Ca sa continui sa citesti acest post pana la capat, si daca nu o faci o sa iti spun inca de aici, ca atasamentul prea mare fata de propria persoana poate fi cauza multor conflicte intre generatii si nu numai. Dar pana a ajunge la cauza, sa intelegem putin contextul.

Traim in lumi diferite, ne construim lumi diferite, bazate pe valori, experiente, principii de viata diferite.

Observ din ce in ce mai des in jurul meu cat si la mine cum ne este greu sa facem aceasta distictie intre lumile si experientele noastre si cele ale partenerilor de discutie.

Atunci cand intervin diferente de opinie, de actiune, incepem sa ne simtim usor incofortabili. Daca nu esti atent, exact in acest punct, devii defensiv sau agresiv, verbal sau non-verbal.

Incepi sa cauti argumente mai mult decat raspunsuri si perspective noi. Deseori deconstruiesti relatia consolidand propria opinie.

Nu, nu este usor sa taci si sa asculti, sa vedezi dincolo de lumea ta.  Si asta mai ales atunci cand abia ti-ai gasit locul, echilibrul. Adica, atunci cand incepi, incet incet, sa te atasezi de tine, de lumea ta!

De aceea, deseori, o simpla discutie, dezbatere se transforma usor intr-un conflict. Sau opusul, ne inchidem in cutiutele noastre si refuzam sa confruntam.

E mai liniste asa. Prea multa liniste. Prea putin ritm!


Conflicte intre generatii:

Patima punctuala.

“Eu nu o sa fiu niciodata asa cand voi fi mama/bunica…tata/bunic. Eu nu o sa fiu dur, eu nu o sa folosesc tonul ridicat, eu nu o sa le impun, eu nu o sa le interzic, eu o sa ii las sa….”.

Intr-adevar nu avem de unde sa stim cum reactionam pana nu trecem prin acea situatie si atunci s-ar putea ca realitatea sa fie alta decat intentia.

Incapatanare longeviva!

Exista replici si de partea cealalta a taberei  (ca doar suntem in lumi diferite) precum: “Eu la varsta ta eram mult mai responsabil, avem 2 copii, un serviciu stabil, veneam devreme acasa, stiam ce vroiam de la viata…”

Convingerea lui era oricum nestramutata pe vecie si-i placea grozav sa o aduca la cunostinta oricui.  ~ Cronica pasarii arc – H. Murakami

Se spune ca odata cu inaintarea in varsta devenim tot mai asemanatori in reactii cu parintii nostri. Nu ca acest lucru ar fi rau. Dimpotriva, bineinteles ca exista si aspecte pozitive.

Artist: Pascal Campion
Artist: Pascal Campion

Si totusi, recunoaste, fie ca esti parinte sau copil, sunt lucruri pe care le-ai afirmat vehement ca o sa le faci diferit, ca nu o sa le aplici sau repeti si tu.

Si nu iti dai seama de asta decat atunci cand ajungi in acea situatie si tu. Atunci cand incepi sa procedezi exact cum ai spus ca nu o sa faci. Si deodata lumea ta devine lumea lor, celor pe care i-ai condamnat candva, lumea parintilor, bunicilor tai. Pentru ca ai devenit si tu unul!

Insa e tarziu. Tu te-ai certat atunci cu generatia incapatanata, care stia mai bine ca tine. E altfel acum, mai dureros parca, cand vezi ca si tu faci parte din acea generatie si copiii tai, se cearta si ei cu tine. Acelasi scenariu cu roluri schimbate! Diferente de opinie, diferente de lumi.

Atunci construiai ziduri, acum te lovesti de ele. Ziduri formate din lipsa de comunicare, ascultare, empatie, rabdare, deschidere.

Ziduri si usi
Cambodia – Angkor Wat

De ce? Cum?

Cum se formeaza aceasta prapastie sapata de noi insine de la o generatie la alta?

De ce ne este greu sa acceptam si alte perspective, diferite de ale noastre? De ce cautam sa avem dreptate mai mult decat sa cunoastem, auzim, intelegem si alte opinii, solutii, cai?


Un nou tip de obicei!

In prima parte, am introdus usor, o idee – aceea de atasare fata de propria persoana. O cauza pregnanta a acestor conflicte.

Aceasta atasare  se intampla oarecum natural, odata ce inaintam in varsta, ca un revers a ceea ce se intampla cu noi cand suntem tineri.

Pentru ca atunci, cand suntem la inceput, “liberi si rebeli, plini de vise si sperante”, tineri purtati de viata, tot atunci suntem si rataciti.

Tot atunci cautam disperati sa ne descoperim, sa aflam cine suntem, ce ne place sa facem, la ce suntem buni sau talentati.

Si incet incet, descoperim valori cu care ne identificam, la care ne raportam, incepem sa transformam experientele proprii in lectii de viata sau traume pe viata.

Si odata cu descoperirile vine si reversul. Ne atasam din ce in ce mai mult de parerile noastre, de rutina noastra, de valorile si experientele noastre – de propria persoana. Incepi sa devii ca ei, cei pe care i-ai condamnat candva.

Da – devenim rigizi si incapatanati.  Ne construim lumea noastra si uitam sa lasam usile si ferestrele largi si constant deschise.


Open minded – fii deschis!

Ceea ce mi-am propus eu sa fac este sa dezvolt un altfel de obicei decat. Acum cat nu este prea tarziu. Acest obicei de a fi deschisa la perspective noi, la opinii noi, la critici noi.

Acum cat inca inca mai am momente de ne-incredere in propria persoana, pentru ca reversul increderii in tine, atunci cand nu stii ce sa faci cu ea, cu increderea, este o atasare si mandrie excesiva fata de propria persoana.

Cum pot sa practic “sa fiu deschis” zi de zi?

  • Sa pun mai mult curiozitatea la treaba: sa caut sa inteleg puncte de vedere noi, sa explorez lumi noi, sa citesc si experimentez lucruri diferite.  

Adica citeste, calatoreste, discuta in contradictoriu cat mai des.

  • Sa ma observ cum reactionez atunci cand ascult pareri total diferite de ale mele, atunci cand cineva ma contrazice vehement.

Adica sa ma observ cum ma enervez, cum ma inrosesc, cum imi schimb tonul, cum devin agitat sau defensiv. 

  • Sa invat sa ascult cu ochii, mintea, inima si urechiusele largi deschise.

Adica sa tac mai mult si sa ascult mai des! 

  • Sa invat sa argumentez idei nu inainte de a intelege contexte si perspective noi, sa  invat sa port o dezbatere constructiva atunci cand avem puncte de vedere diferite.

In jurnalul meu am scris asta la rubricuta “Learning”, chiar inainte de a scrie aceste randuri:

Learn to be open minded! Try to create a habit of being open minded when you are young! Cause when you will be old, you will be so attached to your ideas, values, routine! Practice open minded every day by listening more, judging less the people and their different perspective then yours!

Artist: Pascal Campion
Artist: Pascal Campion

Statement pentru 2015 – Pass it on!

De curand am revazut filmul Lucy, asta pentru ca nu il vazuse inca Vladimir.

Am profitat de ocazie. Niciodata nu ma plictisesc sa revad, sau reascult, recitesc lucrurile care imi plac.

Mi-a placut tare acest film. Si mi-a placut mai ales datorita acestor replici:

Lucy: all these knowledge. I don’t know what to do with it.
Professor Norman: If you’re asking me what to do…?
Professor Norman: You know…if you think about the very nature of life. I mean, from the very beginning. The development of the first cell divided into two cells. This whole purpose of life has been to pass on what was learned. There is no higher purpose. So, if you’re asking me what to do with all this knowledge you’re accumulating, I’d say, pass it on. Just like any simple cell going through time.

Acest dialog si mai ales concluzia luiif you’re asking me what to do with all this knowledge you’re accumulating, I’d say, pass it on” a facut un mare Boom in capusorul meu.

Am simtit cum multe din lucrurile pe care le-am tot descoperit, gandit si crezut de ani de zile, au fost redate simplu in acele randuri.

Cred ca atunci cand noi oamenii exploratori, cautam, si gasim cate un indiciu, pe drumul nostru catre ceva inca nedefinit, insa vag conturat, profesional sau personal, este tot ce avem nevoie ca sa continuam. Este ceea ce avem nevoie ca sa mergem curiosi inainte, privind in stanga si in dreapta, si neuitand sa admiram si sa ne bucuram de ceea ce traim.

Asa ca am reflectat, am interiorizat si am decis. Am decis ca acest frumos indiciu, care a reusit sa lumineze mai mult drumul meu, sa il folosesc, ca un reminder in acest an si de aici in colo, ca viata mea este despre a impartasi si descoperiri, ca sunt momente cand hainele vechi sunt schimbate de cele noi. Haine croite din idei, judecati, invataminte, perspective, proiecte, calatorii noi.

Am decis ca indiferent de ce voi face profesional sau personal, de prioritati si provocari sa nu uit sa impartasesc mai departe: dragoste, bucurie, invataminte, speranta, experiente, proiecte.

Nu ca pana in acest moment nu as fi impartasit lucruri pe care le-am vazut, pe care le-am descoperit, la care am lucrat sau in care credeam.  Lucruri mai putin utile sau interesante pentru unii, o sursa de inspiratie, idei si energie pentru altii, cei care mi-ati scris si confirmat asta fara sa va cer, ci pentru ca asa ati simtit. Va multumesc pentru incurajari, pentru motivatie.

In acest an voi povesti mai des, nu neaparat mai mult, mai cu substanta si mai la obiect-iv, prin intermediul proiectelor mele profesionale dar si batranelor deja canalelor social media,in scris sau fata in fata cu voi, despre provocari dar si despre descoperiri, profesionale si personale, citite, aplicate, traite, observate, concluzionate.

Am decis sa continui sa dau mai departe (Pass it on), cu orice ocazie si context in care pot face asta scurt si la obiect dar cu suflet si deschidere. De data asta poate si cu mai mult substrat.

Destinatia calatoriei mele nu v-o pot spune, inca.

Dar ma voi bucura de ea ca un copil ce descopera in fiece zi noi jucarii sau noi moduri de a se juca cu cele vechi. Ca un copil curios si nerabdator de bucuros. Ca un copil suparat atunci cand isi pierde sau strica jucaria. Dar nu pentru mult timp. Pentru ca un copil nu ramane suparat, el gaseste surse de energie si veselie in descoperiri mici de zi cu zi. Un copil este un explorator. El cauta si descopera facand, jucandu-se.

Dar ma voi bucura si ca un om mare. Un om mare intrebator, neincrezator, nesigur deseori.  Dar si hotarat, curios, entuziast deseori, bucuros de ceea ce ii ofera viata in fiece zi.

Asa ca urmeaza cateva postari in perioada urmatoare si despre descoperirile din vacanta noastra de o luna de zile in ASIA dar si despre cursurile pentru studenti pe care le tin si la care lucrez, despre rolul meu si calatoria mea ca si fauritor de proiecte pentru oameni cu oameni.

Pass it on!

Cambodia 2014