Cum ajungem cu totii sa avem vieti atat de diferite

Oare cum ajungem cu totii sa avem vieti atat de diferite? In cazul vostru, aveti aceeasi parinti, ati crescut in aceeasi casa, sunteti fete amandoua.

Cum de ati ajuns sa aveti personalitati atat de diferite? Unde a aparut bifurcatia?

Pana unde se aseamana doua surori si de unde incep diferentele? ~ Haruki Murakami, In noapte.  

1Martie anul acesta m-a prins in avion. Zbor de 10 ore, Vancouver – Amsterdam, destinatia finala Bucuresti. Imi propusem sa mai termin o carte a lui Murakami in acest zbor, asa cum facusem si la venir,e cand am terminat Tsukuru Tazaki – cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj.

O noapte perfecta ne inconjoara uitandu-ma pe fereastra minuscula a avionului. La 12 000 de metri fata de pamant, esti mai aproape de noapte, de stele, de vise si amintiri.

M-a cuprins un soi de melancolie si emotie alimentata de spectacolul zecilor de stele, unele cazatoare, alte mai luminoase ca altele – asa ca dau sens alegerii si deschid paginile cartii In noapte  / After Dark – a lui Murakami.

Din primele pagini ma loveste Murakami cu un subiect sensibil, unul care mi-a tot aparut in ganduri, in ultimii ani: Pana unde se aseamana doua surori si de unde incep diferentele? Oare cum ajungem cu totii sa avem vieti atat de diferite? 

Who_Are_We__by_MultiCurious

Ca un raspuns la aceasta intrebare, Murakami istoriseste o legenda:

“Trei frati ies in larg, la pescuit, ii prinde o furtuna, plutesc in deriva multa vreme pana ajung la o insula pustie. O insula frumoasa, pe care cresc palmieri, copaci incarcati de fructe, si in mijlocul careia se inalta un munte urias.

In noapte aceea, in vis li se arata Dumnezeu si le spune: “Putin mai departe, pe coasta, gasiti 3 bolovani mari. Fiecare sa ia cate unul si sa il rostogoleasca pana unde vrea. Locul in care va opriti o sa fie locul in care veti trai fiecare. Cu cat urcati mai sus, cu atat o sa puteti privi mai mult in departare. Sunteti liber sa alegeti unde mergeti.”

Cei trei frati pornesc la drum, rostogolind bolovanii. Drumul la deal este un calvarm bolovanii sunt mari si greu de impins.

Mezinul: “Fratii mei, eu ma opresc aici. Aici sunt si aproape de mare, si pot si sa pescuiesc. O sa am din ce trai. Nu conteaza ca nu vad lumea pana hat, departe.

Ceilalti doi continuara sa mearga, dar pe la jumatatea muntelui, fratele cel mijlociu spune: “Eu ma opresc. Aici gasesc fructe din belsug si o sa am din ce sa traiesc. Nu conteaza ca nu vad lumea, pana hat, departe.

Fratele cel mare a continuat sa urce. Drumul devenea din ce in ce mai greu, mai ingust si anevoios. Era tenace, nu s-a lasat, vroia sa vada cat mai departe in zari. A continuat sa impinga bolovanul, pana la limita puteri lui. Dupa luni si luni in care nu a mancat si nu a baut, a reusit sa ajunga cu bolovanul in varful muntelui. Acolo s-a oprit si s-a uitat in jos. Lumea se intandinea la picioarele lui. Acela a fost locul in care a ramas sa traiasca – un loc in care iarba nu creste si pasarile nu zburau. Pentru apa trebuia sa linga apa si bruma, iar de mancat nu erau decat licheni.

Dar nu a regretat, pentru ca putea sa vada lumea…

Asa cum isi pune si personajul principal din carte intrebarea, leganda are vreo morala?  In carte sunt mentionate doua:

  1. fiecare om are propriul sau fel de a fi, chiar si fratii.

  2. daca vrei cu adevarat sa aflii ceva, trebuie sa platesti un pret pe masura.

Unul dintre personaje din carte, cel care istoriseste si legenda de mai sus, trage si el cateva concluzii:

– Fratii mai mici au ales o viata mai cumpatata. Dar fratele cel mare a avut curiozitatea de a vedea lumea pana cat mai de departe si nu a putut sa si-o infranga, Oricat de mare a fost pretul pe care a trebuit sa il plateasca pentru ea. Curiozitate intelectuala.

Cateva ganduri proprii:

Manati sau nu de curiozitate, constienti sau nu, chiar daca suntem crescuti in sanul aceleiasi familii, oamenii si experientele din viata noastra fac diferente.

Incepand cu colegii de gradinita, scoala, colegii de joaca, cei cu care ne petrecem timpul liber, mai tarziu cei de munca, prietenii, partenerii de viata, experientele alaturi de ei,  toti si toate constituie factori care contribuie atat de mult la cine suntem, ne diferentiaza. Ce citim, ce vedem in jurul nostru, de asemenea.

Timpul se scurge la fel pentru toti, experiente si oamenii din viata noastra sunt diferite. Constienti sau nu – acordam oare atentia necesara acestora? Cati cautam “insight-uri” in experientele trecute? Cat de des ne oprim, sa observam, cu ochi critici, sau manati de o curiozitate intelectuala, cine si ce contribuie la cine suntem?

1380699212188106

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s