Timpul e prea scurt! Ai rabdare!

Sunt in mood-ul de thinking si vreau sa profit de el si sa il “capturez” in cuvinte scrise.

Daca este un lucru care mi-a lipsit mult timp, care se regasea pe lista de skilluri, resolutions, improvements, pe care vroiam sa le aduc in viata mea – acest lucru este Rabdarea. Mama ei de Rabdare. Numai cand auzeam “trebuie sa ai rabdare ca sa ai rabdare” ma apuca nerabdarea.

Sa ai rabadere:

–  sa cresti, sa faci 18 ani ca sa poti sa faci ce vrei, sa ai rabdare sa deprinzi lucruri noi, sa ai rabdare sa culegi rezultate, sa ai rabdare sa “iti creasca” salariu, sa ai rabdare sa te faci bine (la sanatate), sa ai rabdare la coada la bar, sa ai rabdare sa primesti un raspuns, sa ai rabdare sa intalnesti marea iubire, sa ai rabdare sa te refaci dintr-o despartire, sa ai rabdare sa “te refaci”, sa ai rabdare pana la urmatorul episod din Game of Thrones, sau si mai rau, sezon (cunoscatorii stiu la ce ma refer), sa ai rabdare ca echipa sa se formeze, sa ai rabdare sa cunosti oamenii, sa ai rabdare sa iti plateasca clientul, sa ai rabdare sa isi faca celalalt treaba, sa ai rabdare sa vina weekendul, sa ai rabdare sa strangi bani, sa ai rabdare sa devii intelegator, matur si intelelept, sa ai rabdare ca sa ai rabdare.

Mi se intampla sa fiu nerabdatoare cu lucrurile unde mi-ar fi prins bine sa fiu si invers.

Exersez de aproape un an, si cat de des imi aduc aminte, sa caut sa vad un lucru, o situatie, din doua perspective diferite, daca nu chiar opuse. Sunt curioasa sa descopar unde se intalnesc cele doua perspective. Imi place sa cred ca acel punct este mai aproape de adevar, sau la mjlocul drumului intre emotional si rational, intre bine si rau, intre ce ar trebui si ce nu. Il asociez cu armonie, echilibru. Asa am inceput sa scriu gandindu-ma la cele doua perspective opuse sau doar diferite, legate de rabdare, lipsa sau prezenta ei, modul in care o folosesti sau o ignori.

Sa ai rabdare este adeseori o virtute. Timpul este prea scurt!

Excluzand superficialitatea de a fi nerabdatoare cu lucruri care nu depind de mine direct, fapt care ma facea sa fiu de cele mai multe ori furioasa, am realizat, de curand, ca lipsa rabdarii in viata mea este strans legata de factorul emotional prezent si mai ales de lipsa celui rational.

Acum 4-5 ani deveneam nerabdatoare cu lucruri care depindeau de altii si pe care nu le puteam controla (sa imi creasca salariu atunci cand eram angajata, sa ma vada altul ca sunt bun, frumos, secsi si destept, sa stau la coada, sa treaca timpul, sa se vindece “rana”, sa..) dar si cu lucruri care nu imi aduceau satisfactii imediate (rezultate, placeri, confirmari, siguranta).

Mi-am dat seama cum lipsa rabdarii imi influenteaza nu numai starea emotionala si mentala ci si deciziile pe care le iau. 

Si aici dau un exemplu foarte des intalnit ca si “facts”: Ne aruncam la nici 5 ani de experienta profesionala – hai maxim 10 sa ne cumparam case, apartamente cu camere pe care nu ni le permitem si devenim sclavii bancilor.  Fara o educatie financiara primita la scoala si nici acumulta, pentru ca nu aveai timp cand sa te mai ocupi si de asta si nu ai perceput-o niciodata ca pe o problema, totusi visezi la casa ta, cu minim 3 camere, cu de toate in ea si o masina la scara, poarta fara sa iti pese neaparat ce inseamna acest lucru pe termen lung din punct de vedere stres, responsabilitate finanaciara.

Si nici nu apuci sa te bucuri de ele ca te copleseste grija creditelor, a locului de munca care nu iti mai place dar nu ai curajul sa pleci sau sa faci ceva in privinta asta, ca doar ai de achitat lunar o suma la banca. Si trec anii cu noi legati de credite aproape pe viata.

Suntem emotionali cand nu e cazul si prea putini rationali. Consideram ratiunea ca un aluat sec si emotionalul ca frisca care da gust. Si de fapt e total invers.

Am inceput sa fiu mai atenta la impactul rabdarii asupra deciziilor mele – pe care le iau din ce in ce mai mult aducand in ecuatie si indicele rational (eu la baza fiind o persoana cu un simt emotional dezvoltat).

Vreau sa am rabdare  sa cresc, sa inteleg, sa cad, sa caut, sa ma ridic dar mai ales sa am rabdare si ca nu inteleg, ca nu cresc, ca inca nu ma ridic.

Vreau sa am rabdare chiar daca timpul este prea scurt sau trece prea repede – lucruri valoroase necesita timp, oricat am avea sa nu.

Vreau mai intai sa invat sa merg cu bicicleta si abia mai apoi cu masina ca sa pot sa merg oricand inapoi cu bicicleta.

Am rabdare cu mine, cu evolutia mea.

Timpul e scurt asa ca am rabdare! 🙂

Image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s